Regalo para mi amiga Larisa, el dia que se casara con su dominicano :)

Cerraron la puerta de los dias sin besos;
el cielo la cerro para ellos
y en el amanecer de los sueños, aparecio el arco iris,
un arco iris al que no le daremos nombres,
ellos lo harán todos los días.

Haran las paces y la guerra del amor,
haran café por la mañana y niños
y hagan lo que hagan lo haran siempre juntos,
nunca mas separados.

El océano jamas volvera a ser cruel con ellos,
hasta se olvidaran de que una vez se interpuso en sus caminos,
lo unico que habra sera dos corazones y un solo amor
sin fronteras,
sin colores,
incierto para los que le ponen reglas al amor,
infinito para los que se entregan sin preguntas,
sin gota de egoísmo.

Cerraron la puerta de los dias sin besos,
la cerraron y tiraron la llave,
bloquearon el candado,
quitaron las nubes y los sillones de una sola persona
y en el felpudo de su casa escribieron para todos,
tanto para los de buena fe, como para los que andan sin ella:
“aquí vivimos nosotros, polos opuestos, pero con corazones del mismo color.
Nos amamos y lo haremos hasta que las cerezas se vuelvan grises
y la leche de coco de un rojo brillante.”

Cerraron la puerta de los dias sin besos
y los que sabemos lo que duele la distancia y hasta tenemos cicatrices,
sonreimos y somos felices por ellos.

Nuestra luna(poema traducido al rumano)

Tu priveai luna ta,
În timp ce eu cealaltă parte a lunii
Insă curcubeul iubirii nu ne-a promis nimic niciodată.
Al meu,
De un mov împletit cu flori de lalea sau coji de nuci pierdute prin frunzele de cireş împrăştiate prin grădina copilăriei în toamnă,
Nu seamană deloc cu al tău
Unde palmieri înalţi pe o plajă plină de cârlionţi de domnişoare prea vesele pentru gustul tău,
Răcoreau pe oricine.

Nici luna,
nici sărutul se încadrau în nici o parte a fotoliului în solitarile sâmbete seară.

Am privit luna ta într-o zi se februarie
Şi m-am îndrăgostit mai tare de pielea ta de ciocolată
Decât de partea albastră a paradisului fraged şi neliniştit despre care niciodată nu auzisem vorbindu-se.
Am privit luna ta îmbrăţişaţi
Şi nu mi s-a mai părut o lună,
Ci o turtă de pâine din acelea pe care bunica le făcea la vatră.

Mi-ai sărutat şi picioarele şi am ştiut imediat că nu-mi va mai fi dor de luna mea
Căci micuţii noştrii cu ochi de miere şi piele de culoarea cafelei palide
Vor colora pentru noi
De fiecare dată când adormim fără să privim luna,
A noastră,
Luna noastră pe care o vom privi îmbrăţişaţi din ziua în care îmi voi muta bagajele la tine.

Nuestra luna

Tú mirabas tu luna,
mientras yo su otro lado
y el arcoíris del amor nunca nos prometió nada.
El mío,
morado con flores de tulipán o cascaras de nueces mezcladas
con hojas de cerezas tiradas por el jardín de la infancia en otoño,
no se parecía nada al tuyo,
donde palmeras altas en una playa llena de rizos de señoritas demasiado alegres para tu gusto,
refrescaban a cualquiera.

Ni la luna,
ni el beso encajaban en ningún lado de nuestros sofás en los solitarios sábado tristes.

Mire tu luna un día de febrero
y me enamore mas de tu piel de chocolate
que de la parte azul del paraíso mas tierno y descuidado del que nunca antes había oído hablar.
Mire la luna abrazada a ti y ya no me pareció una luna,
sino una barra de pan
de las que mi abuela hacia al horno.

Besaste mis pies y supe enseguida
que a mi luna nunca mas la echare de menos
ya que nuestros pequeños con ojos de miel y piel de color café claro,
colorearan una para nosotros
cada vez que nos quedemos dormidos sin mirar la luna,
la nuestra,
la luna que miraremos abrazados una vez que traiga mis maletas.

Doar mirii pot scrie la nunta lor... şi după! ( cadou pentru miri: Odrida&Adelin )

răscoliţi de lunile pline...
din vară,
dragostea v-a surprins îmbujorându-vă chiar şi în vârful degetelor,
iar noi am şoşotit zâmbind de fericire.

v-au scris pescăruşii cu un albastru emotiv, fraged,
dar noi le-am furat poezia dorind să v-o facem cadou;
cine însă poate competi cu iubirea din ochii voştrii?

am încercat să vă scriem cu toţii văzându-vă dragostea clocotindă,
însă ceea ce îşi scriu sufletele voastre unul altuia,
este o indescriptibilă minune;
singura minune a cărei viaţă este mai lungă decât veşnicia.

azi,
scriu cu sâmburi de căpşună,
iar căpşunile
v-au scris şi ele cu peniţe de culoarea fericirii:
dulce e iubirea,
însă a voastră e mai dulce decât am putea scrie sau cânta.

cu mâinile tremurânde pe câte un baston înţelept,
obosiţi de viaţă,
însă încă însetaţi de săruturi,
zâmbind dintr-un leagăn împovărat de istorii fericite,
le veţi cânta nepoţilor,
povestea a două inimi pecetluite iremediabil de dragoste.

Versuri de nuntă pentru îndrăgostiţi necunoscuţi cu care mă simt identificată :-P

E negru oceanul,
iar luna
era gri, prea gri
când de departe,
nu existau ochii ei să-ţi lumineze dimineţile fără gust, fără culoare, fără zâmbetu-i irezistibil.

Sunteţi aici, amândoi;
cu inimile cât degetarul,
bătând cu putere de-o emoţie asurzitoare.
Spre seară, veţi aprinde lumânări pe-o prispă veche,
lângă o iubire proaspăt scoasă din cuptor;
iar în sobă vor mocni scrisori îmbibate cu lacrimi de dor
ce azi sunt trecut.

Zâmbiţi plini de curaj,
un curaj căruia îi atârnă mănunchi de cireşe la urechi.
Sfidând norii, furtuna,
aţi plantat din timp butuci de vie,
pentru a servi must la nunta voastră de argint, de aur…

Au iesit speriaţi bobocii viselor sădite
de inimile voastre îndrăgostite lulea,
iar răsăritul v-a pedepsit dragostea cu răcoarea ploii din apus.

Am întrebat pe Dumnezeu dacă vă va aduce cadouri la nuntă.
„Dar iubirea ce este?Un joc?” Mi-a răspuns.
Mi-a fost ruşine că n-am priceput adâncimea cadourilor Lui.
Iubirea e-o minune
Ce nu durează nici trei zile, nici cât o bătaie de palmă,
Ci cât se întinde veşnicia

S-au dus zilele de tristeţe( version en castellano, poema traducido)

Volaron los días de tristeza
Y celebramos la felicidad a nuestro estilo, no como en el circo.
Crujiendo caramelos de chocolate
De distintos colores,
Nos trae sin cuidado las cascaras de pipas tiradas por los vagabundos junto a los bancos en la calle del centro.
Todo parece de un rosa que aun no fue inventado.
Salió la luna
Y bajo ella,
el beso parece un beso de oro
Y la sonrisa
De las que se cuelgan en el panó de anuncios, cerca del ayuntamiento.
Contamos los faroles con una risa que saca de quicio a los que le han roto el corazón.
Contamos los faroles sin que nos importe el número,
Los contamos usando rimas extrañas.

Volaron los días de tristeza
Y celebramos la felicidad a nuestro estilo, no como en el circo.
Es fácil: hemos firmado en el registro,
Declarándonos enamorados;
Aun más enamorados que Romeo y Julieta,
Aunque nadie nos creo.
Pero a quien le importa nadie?
Que importa si fuera esta nublado o el cielo anuncia una tormenta?

Volaron los días de tristeza
Tenemos los corazones vestidos en trajes de amor;
Un amor que no tiene fecha de caducidad, ni sabe que existe el mildéu.

S-au dus zilele de tristeţe

S-au dus zilele de tristeţe
şi sărbătorim fericirea în stilul nostru, nu ca la circ.
Ronţăind bomboane de ciocolată
de diferite colori,
ne pasă prea puţin de cojile de seminţe aruncate de huligani lângă băncile de pe strada din centru.
Totul pare de un roz bombon ce încă nu fusese inventat.
A ieşit luna şi sub ea,
Sărutul pare un sărut de aur,
iar zâmbetul,
unul de pus la panoul cu anunţuri, de lângă primărie.
Numărăm felinarele cu un râs enervant pentru cei răniţi în dragoste.
Numărăm felinarele fără să ne pese de număr;
le numărăm folosind rime deocheate.

S-au dus zilele de tristeţe
şi sărbătorim fericirea în stilul nostru, nu ca la circ.
E simplu: am semnat în registru
şi ne-am declarat îndrăgostiţi;
mai îndrăgostiţi ca Romeo şi Julieta, chiar dacă nu ne-a crezut nimeni.
Dar cui îi pasă de nimeni?
Cui îi pasă dacă afară-i înnorat, iar cerul pregătit de furtună?

S-au sus zilele de tristeţe.
Ni-s sufletele îmbrăcate în iubire;
într-o dragoste ce nu cunoaşte data expirării şi nici n-a auzit de mucegai.